Cine sunt?
Cand eram mic, spuneam ca sunt copilul lui mama si tata. Cand primeam intrebarea pe cine iubesti mai mult, gaseam intrebarea dificila…dar evitam rusinos raspunsul. Asa ca am invatat sa evit, pentru a nu confrunta si supara pe cineva…
Cand eram adolescent, spuneam ca sunt fotbalist. Cand fetele ma tratau ca pe un “sportiv cu 2 neuroni” am invatat sa supracompensez prin logica, agresivitate si misoginism…
Cand eram la facultate spuneam ca sunt intelectual. Cand am hotarat sa ma opresc din sudii am invatat sa-i mint pe cei dragi, de frica de a nu dezamagii si de a ramane “pe dinafara” familiei…
Cand m-am angajat spuneam ca sunt specialist de marketing. Cand am inteles ca nu intelesesem nimic, am invatat sa ma dau mare, ascunzandu-mi lipurile in spatele numelui companiei si confundand pozitia (primita) cu capabilitatile mele dobandite pana la acel moment…
Cand am inceput prima afacere spuneam ca sunt om de afaceri, Dupa primele 3 falimente am invatat sa spun ca angajatii, statul, mediu extern si in general oricine dar nu eu, sunt vinovatii pentru toate astea.
Uau, aproape 30 de ani de invatatura practica… dar oare ce am invatat?
Un prieten drag spunea “Continutul VIETII tale este curicula evoluiei tale”. cand am analizat continutul VIETII mele am avut un mare soc! Credeam ca sunt perfect, pretindeam recunoasterea faptului ca sunt perfect si ceream celor din jur sa fie perfecti! Invatasem atatea lucruri nefolositoare VIETII incat nu mai stiam de unde sa o apuc spre mine insumi.
Asa ca am continuat ce stiam mai bine: sa astept sa treaca 
acest episod de atac al constiintei. Din fericire am gustat putin din aroma de “a fi EU” si fiecare moment stat inafara Eului autentic incepea sa doara! Iar cand doare, treaba devine presanta. Asa ca a trebuit sa fac ceva ce nu aveam in curicula VIETII mele, dar aveam in interior, in forma latenta, neantrenata: Sa ma observ, sa ma iubesc, sa imi ingadui sa traiesc.
Acum, ma vad altfel:
Iubesc tot ce-i place corpului meu ( mâncare, sex, bani, putere, provocari, faima) dar cu siguranță nu trăiesc pentru asta.
Iubesc tot ce-mi cere mintea mea ( creativitate, evoluție personală, prietenie, idei si scopuri ) dar nu trăiesc doar pentru asta
Iubesc tot ce inspira autenticul din mine ( scop in viata, relația cu Dumnezeu, creștere spirituala, ) si trăiesc pentru asta, pentru ca atunci vad maretia din mine si din tine. In plus, le rezolva într-un mod magic pe cele dinainte facandu-mă complet.
Pentru ca am inteles ca este calatoria mea, si tot ce pot face este sa invat din acesta experienta numita VIATA, am hotarat sa las niste urme a noii curicule, poate foloseste cuiva in propria calatorie.
Orice gasesti aici este lipsit de drepturi de autor, deci poti folosi in orice mod posibil. Sper sa te ajute, sau macar sa te distreze
Cu drag, Cristi
Participa si tu
